O chestiune de familie
Bunicul a fost primul care a fost afectat de migrene. Avea atacuri groaznice de migrenă. Îmi amintesc că mama îmi povestea cum stătea pe scaun ținându-se de cap și gemând, când avea atacuri. Ea spunea că singurele momente când nu era deloc afectat era atunci când dormea. În ciuda acestora, a reușit să muncească și să aibă grijă de familie fără să se plângă.
Migrena și-a făcut apariția în viața mea atunci când eram foarte mică. Primele semne au fost relativ inofensive, de fiecare dată când mergeam cu mașina aveam greață și vărsături. Luminile puternice și mirosurile grele îmi provocau și ele greață. Îmi aduc aminte că sufeream deseori de greață. Părinții mei au asociat-o cu răul de mișcare. Apoi, la cinci sau șase ani, au început durerile de cap. Mereu mă afectau după ce mă jucam sau mă dădeam în leagăn. La vârsta de opt ani am suferit primul atac de migrenă.