Istoriile pacienților care
suferă de dureri de cap

Viața cu migrenă
Aceasta este Elena, pacient ce suferă de migrenă, o afecțiune de ordin neurologic foarte răspândită la moment
Suferă de migrenă încă din copilărie. Află-i istoria și etapele prin care a trecut dar și cum a reușit să se descurce cu durerile și să le scadă intensitatea
O chestiune de familie
Bunicul a fost primul care a fost afectat de migrene. Avea atacuri groaznice de migrenă. Îmi amintesc că mama îmi povestea cum stătea pe scaun ținându-se de cap și gemând, când avea atacuri. Ea spunea că singurele momente când nu era deloc afectat era atunci când dormea. În ciuda acestora, a reușit să muncească și să aibă grijă de familie fără să se plângă.

Migrena și-a făcut apariția în viața mea atunci când eram foarte mică. Primele semne au fost relativ inofensive, de fiecare dată când mergeam cu mașina aveam greață și vărsături. Luminile puternice și mirosurile grele îmi provocau și ele greață. Îmi aduc aminte că sufeream deseori de greață. Părinții mei au asociat-o cu răul de mișcare. Apoi, la cinci sau șase ani, au început durerile de cap. Mereu mă afectau după ce mă jucam sau mă dădeam în leagăn. La vârsta de opt ani am suferit primul atac de migrenă.
Cum a învățat să trăiască cu migrenele
Projection equipment: slide projectors, presentations, overhead projectors, and computer projectors.
Nu exagerez cu nimic când spun că a fost extrem de dificil să sufăr de migrene, copil fiind. Nimeni de la școală nu înțelegea ce este aceasta iar absențele mele păreau nefondate pentru ceva ce profesorii mei numeau "doar o durere de cap".

În ciuda adversităților am reușit să am rezultate foarte bune la școală și în afara școlii, în special la orele de balet. Cântam la violoncel și la pian și scriam povestiri și poezii. Am trecut prin zilele grele cum am putut. Am fost nevoită să fac asta pentru că nimic nu putea să-mi rezolve problema. Am crezut că cel mai bine este să strâng din dinți și să rezist, sperând că mâine va fi mai bine. Medicii mi-au zis că până la 18 ani am să trec peste migrene.

Dar s-au înșelat.

Când am intrat la facultate, încă aveam atacuri de migrenă. Cu cât înaintam în vârstă, cu atât mai frecvente și mai severe erau atacurile. Trecusem prin copilărie și adolescență convinsă că durerea mea va avea un sfârșit și eram doborâtă la gândul că, ajunsă la vârsta maturității, încă sufeream de ele.

A fost un drum greu și am trecut prin momente negre de-a lungul lui. Speranța era acolo chiar și atunci când nu îmi dădeam seama. Indiferent cât de îndepărtată părea luminița de la capătul tunelului, m-am agățat de speranța de mai bine, indiferent de circumstanțe.

Încă am migrenă cronică dar, mulțumită medicului specialist cu care colaborez în prezent, am avut mai puține atacuri severe. Majoritatea zilelor am dureri dar sunt mai ușor de gestionat. Mă concentrez pe ce am de lucru, iar dacă am nevoie de o zi de odihnă, o iau fără să mă simt vinovată. Nu mă mai scuz pe motiv că sunt bolnavă. Boala mă afectează dar nu mă domină. Valoarea și potențialul meu nu sunt legate de boala de care sufăr și aș dori ca toți cei care suferă de migrene să știe acest lucru despre ei înșiși.
Fii alături de noi
Ajută-ne să promovăm în continuare educarea și informarea pacienților
și a personalului medical în domeniul managementului durerii.