Cefalee - durere de cap. Ce este?

Durerea de cap sau cefaleea este cea mai prevalentă patologie neurologică și unul dintre simptomele cele mai frecvente de adresare la medic. Până la 50% din populație suferă de cefalee pe parcursul unui an și 90% raportează istoric de cefalee. Societatea Internațională de Cefalee a publicat recent ediția III a Clasificării Internaționale a Tulburărilor Cefalalgice care descrie criterii de diagnostic pentru 12 categorii mari de cefalee. Sunt două grupe mari: primare și secundare.

Cefalee secundară este acel tip de durere de cap ce se manifestă ca un simptom al unei patologii cunoscute că provoacă cefalee și odată cu rezolvarea cauzei cefaleea dispare.
Sunt cunoscute câteva grupe mari de cefalei secundare:
1. atribuită traumatismului cranian și/sau cervical
2. atribuită patologiei vasculare cerebrale sau cervicale
3. atribuită unei substanțe sau sevrajului acesteia
4. atribuită infecției
5. atribuită dereglărilor homeostazice
6. Cefaleea sau durerea facială atribuită afecțiunilor craniului, gâtului, ochilor, urechilor, nasului, sinusurilor, dinților, gurii sau altor structuri faciale ori craniene.

Cefalee primară nu este simptomul unei patologii ci este o patologie de sinestătătoare la dezvoltarea căreia contribuie mai mulți factori: biologici, genetici, psihologici, sociali.
Se clasifică în 4 grupe mari:

1. migrena
2. cefalee tip tensional
3. cefaleele trigeminal – vegetative
4. alte cefalei primare
Migrena - este cefaleea primară cu cel mai mare grad de dizabilitate la tineri.

Prevalența
migrenei în populația generală este 18% și 7.7 % la copii și adolescenți. Cefalee de tip tensional este cea mai frecventă în populație, până la 52 %, dar nu este la fel de dizabilitantă precum migrena. Femeile suferă mai des de migrenă decât bărbații. Predispunerea femeilor către cefalee se manifestă încă de la pubertate când fetițele prezintă risc de cefalee de 1.5 ori mai mare iar pentru migrenă de 1.7 ori mai mare decât băieții adolescenți. Pentru cefalee tip tensional raportul bărbați: femei este egal.

Predispoziția genetică: Istoricul familial de migrenă este unul dintre factorii cei mai importanți de risc pentru dezvoltarea migrenei. Studiile pe gemeni au arătat că factorii genetici determină 1/3 dintre predispozițiile familiale la migrenă. În migrena hemiplegică familială patologia este determinată de mutația unei singure gene. Formele cele mai frecvente de migrenă ( cu/ fără aură) sunt patologii complexe, genetic determinate, unde un polimorfism genetic determină "pragul migrenos". Câteva dintre aceste amprente genetice au fost recent identificate în cromozomii umani.


Comorbiditate: Migrena este frecvent asociată cu anxietatea și alte tulburări emoționale, alergii, alte dureri cronice și epilepsie. Migrena cu aură este un factor de risc pentru accident cerebral vascular și leziuni ale substanței albe depistate la examinarea prin rezonanță magnetică, în special la femeile cu accese frecvente. Anxietatea în copilărie poate determina dezvoltarea cefaleei în perioada de matur. Voma ciclică, somnambulism și răul de călătorii la copii sunt considerate " echivalente ale migrenei" și pot indica dezvoltarea ulterioară a migrenei în viața de adult.
Evoluția și prognoza: În general prevalența migrenei scade către 50 ani și la femei în menopauză, dacă nu este instituit tratament de substituție cu estrogeni.
Impactul migrenei: Circa 90% dintre migrenoși prezintă un anumit grad de dizabilitate și aproximativ jumătate au dizabilitate severă sau necesită regim la pat. Cercetările sugerează că migrena reduce calitatea vieții mai pronunțat decât osteoartrita sau diabetul. O parte din dizabilitatea persoanelor cu cefalee poate fi atribuită patologiilor comorbide, care necesită management adecvat. Costurile înalte ale cefaleelor provin din cheltuielile pentru tratament, dar și din absența de la lucru și scăderea productivității și este pe locul II după demență printre patologiile neurologice.
Fii alături de noi
Ajută-ne să promovăm în continuare educarea și informarea pacienților
și a personalului medical în domeniul managementului durerii.